- Ioan 21:3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au suit într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
- Ioan 21:4 Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
- Ioan 21:5 „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.”
- Ioan 21:6 El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
- Ioan 21:7 Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
- Ioan 21:8 Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi.
- Ioan 21:9 Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.
- Ioan 21:10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”
- Ioan 21:11 Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari, şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
- Ioan 21:12 „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul.
- Ioan 21:13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
Pescuire
Autor:
Zah
|
Album:
Cuvinte ne-mplinite
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de zah2008 in 13/11/2011
Resursa adaugata de zah2008 in 13/11/2011
Referințe
Pescuire
Mă-ndrept spre cas'. Ajung la ţărmul veşniciei,
Pe mal, Părintele m-aşteaptă cu prânzul pregătit.
Şi-s istovit de valuri, de muncă, de galere,
Că-n noaptea neagră-a vieţii, nimic n-am pescuit.
Cu gânduri de odihnă m-apropiu de limane,
S-adorm când ziua-ncepe, să uit al meu suspin.
Dar bunul meu Părinte, corabia-mi întoarce,
Căci plasele sunt goale, iar rodul e puţin.
Arunc apoi cu trudă, din nou, cârpita mreje,
Urmând de astă dată cuvântul prorocit;
Minunea se întâmplă şi-n mreje intră peşte,
Acum mă-ndrept spre maluri, cu sufletul rodit.
Cobor din barca vieţii, lăsând în urmă marea,
Cu amintiri plăcute, cu valuri ce sclipesc,
De pe nisipuri sfinte, acum aud chemarea,
Să-mi stâmpăr neodihna, să stau şi să prânzesc.
Mă-ndrept spre cas'. Ajung la ţărmul veşniciei,
Pe mal, Părintele m-aşteaptă cu prânzul pregătit.
Şi-s istovit de valuri, de muncă, de galere,
Că-n noaptea neagră-a vieţii, nimic n-am pescuit.
Cu gânduri de odihnă m-apropiu de limane,
S-adorm când ziua-ncepe, să uit al meu suspin.
Dar bunul meu Părinte, corabia-mi întoarce,
Căci plasele sunt goale, iar rodul e puţin.
Arunc apoi cu trudă, din nou, cârpita mreje,
Urmând de astă dată cuvântul prorocit;
Minunea se întâmplă şi-n mreje intră peşte,
Acum mă-ndrept spre maluri, cu sufletul rodit.
Cobor din barca vieţii, lăsând în urmă marea,
Cu amintiri plăcute, cu valuri ce sclipesc,
De pe nisipuri sfinte, acum aud chemarea,
Să-mi stâmpăr neodihna, să stau şi să prânzesc.
Statistici
- Vizualizări: 1404
- Export PDF: 2
- Comentarii: 2
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Eclesiastul 8:5 Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea, şi judecata.
Fiți binecuvântat!Un dar minunat ați primit,folosiți-l!