Am pornit cu toţi către Sion cu dor,
Cu un zel cum nu s-a mai văzut,
Dar pe drum n-a fost deloc uşor:
Mulţi dintre noi s-au rănit... au căzut.

Dar căderea n-a înseamnat pieire
Atâta timp cât Domnul a fost cu noi
Era oportunitatea de sfinţire
Şi zidirea Duhului când eram în noroi.

Când am fost căzuţi — mai aveam o speranţă
De recunoşteam unde ne găsim,
Dumnezeu ne mai punea o dată-n balanţă,
Şi doar aşa—prin El—am biruit. Biruim.

Căci alături de talerul mult ridicat,
Din cauza multor păcate făcute,
El Duhul Cel Sfânt lângă noi a lăsat
Ca mânia lui Dumnezeu s-o înfrunte.

Astfel din nou se echilibrează balanţa
Şi suntem din nou curăţiţi pe deplin,
Dar totuşi e Cineva ce-a plătit diferenţa...
E Cineva— ce încă aduce alin.

Înaintăm încet, către Sion, cu dor,
Dar fără povoara de păcate,
Drumul însă nu este uşor,
Totuşi ... de la drum nu ne-om abate.

Amin.