M-a amagit, cumplit raspuns
SI-apoi nimic, doar plans si plans
Si-abia cand Dumnezeu i-a izgonit
A inteles cat i-a iubit...
Dar ce sa faca, au mancat
Si moartea-i plata la pacat
Neascultare dulce fruct
care de rai pe veci ne-ai rupt
Insa ce har, iubirea Lui
Salvat-a omul, si oricui
Ce cauta salvare e primit
Fiindca-atat de mult El ne-a iubit!
Atunci la izgonirea din gradina
Blestemu-a fost: sa-nghiti tarana
Samanta ta, o, sarpe sa zdrobeasca
Calcaiul la samanta omeneasca
Aceasta capu-ti va zdrobi
La Golgota cand va muri.
Femeia-n suferinta va avea copii
Si omul cu sudoare va munci
Pamantul sub blestem va sta
Spinii si palamida-l vor umplea...
Neascultare fruct dorit
Ce sufletul ne-a amagit,
Insa ce har, dragostea Lui
Ne reda raiul orisicui
Ce gusta din Cristos. Tatal cu drag
Il trece al gradinii prag,
Si-o sarutare-i da ca si raspuns
C-aici a fost doar plans si plans...
Scrisa la predica fratelui Nelu Popelea din Geneza capitolul 3