Pe marea care e întărâtată
Purtat tu ești din val în val
Corabia-i aproape sfărâmată
Îndepărtându-te de mal.

Iar vântul care-ți stă-mpotrivă,
Vrea să te-afunde-n disperare,
Suflând a iadului otravă,
Să crezi că nu mai ai scăpare.

De ce te lași de vânt purtat?
De ce asculți a lui minciuni?
De ce îl crezi că ești uitat?
De ce nu stai în rugăciuni?

De ce te lași în voia sorții
Când ai decizii de luat?
De ce te iau fiorii morții
Când norul greu s-a ridicat?

De ce nu te încrezi în Domnul,
La cârmă tu ca să Îl pui?
De ce te bizuiești pe omul
Ce astăzi este,mâine nu-i?

E mare groapa disperării
Și-a stării-n care ai căzut?
De ce-ai dat loc descurajării
Și-n cine tu te-ai încrezut?

Privește colo sus e Solul
Ce-i la-ndemâna orișicui,
Căci ajutorul e la Domnul
Și pavăză-i tăria Lui!

El poate ca să certe vântul
Și marea să o liniștească!
Căci numai El îți știe gândul
Și pacea vrea să-ți dăruiască!

Ridică-te și stai pe Stâncă!
Citește,cântă,fi voios!
Te roagă,căci se poate încă
Izbândă să îți dea Hristos!

Încrede-te în Cel ce poate
Să-ți vină-oricând în ajutor!
El vindecă și iartă toate,
Dă mântuire tuturor!

El te iubește,te ascultă,
Dacă-ndrăznești să Îi vorbești!
Toată povara ta cea multă,
Ți-o poartă,dacă tu dorești!

Rămâi cu Domnul la Izvor,
Sub binecuvântări de har
Și Duhul Sfânt,Mângâietor,
Să-L ai în inimă ca dar!