Noi care suntem tari, suntem datori
Ca sa rabdam acelor slabi greseli duium,
Si fiecar' din noi sa placa la-aproapele
Inspre zidirea lor: ei, flacara, noi, scrum!

Ca si Cristos a suportat pe cruce
Ocara mea cazut-a peste El deplin
Si-n fiecare zi ma iarta si ma-ndura,
Eu, bulgare de tina, El, absolut divin!

Caci si Sodoma fost-a nimicita
Traia-n belsug si intr-o liniste nepasatoare
Era-ngamfata, cel orfan, lipsit
Nu isi gasea acolo o casa primitoare...

Dar nu de frica focului, aproapele
Sa il iubim cum ne-am iubi pe noi,
Ci pentru ca doar dragostea ramane-va
Cand toate vor pieri si se vor face noi!

Haideti, grabiti, ca sa deschidem azi
Ferestre largi spre strada, sa zambim,
Sa fim cenusa pentru cel ce-i flacara
Si sa traim ca si Cristos! Amin!