Toți am fost leproși odată

Toți am fost leproși odată,
Capturați în gheara morții
Și cu soarta ferecată
Undeva-n „afara Porții”...

Spre starea neverosimilă
Și lipsită de speranțe,
Împăratul plin de milă
Și-a întins Sfintele-I brațe

Și-a luat asupra Sa
Boala grea și neputința
În care eu și dumneata
Ne tot perpeleam ființa.

Cu o dragoste divină
A atins lepra spurcată
Și-a plătit a noastră vină
Pe o cruce blestemată.

Ne-a făcut liberi, „curați”
Vrednici de-a trăi în „Cetate”
Fii iubiți și luminați,
Izbăviți pe veci de moarte!

Dar din zece oameni „Noi”
Câți merg cu Domnu-'nainte
Și câți s-au întors `napoi
La vechile lor morminte?!

Oh, dintre câți la Domnul vin
Plini de boale și poveri
Toți au parte pe deplin
De-ale Sale vindecări,

Însă câți se vor întoarce
Să-L urmeze pe Isus
Aplecați smeriți sub cruce,
Jinduind comori de Sus?!

Câți mai caută astăzi calea
Unei vieți de biruință...
Câți folosesc vindecarea
Să rodească prin credință?!

Dintre mulți care se laudă
Că-L iubesc pe Dumnezeu,
Câți se luptă să împlinească
Pe deplin Cuvântul Său?!

Declarații o să rostească
Negreșit lumea, mereu,
Dar câți pot să dovedească
Lepădându-se de ,,eu”

Și de pofta cea lumească
Că-L iubesc pe Dumnezeu
Și doresc să-L preamărească
Și la bine și la greu?!

18/11/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)