„De ce te plângi că ești uitat
Și doborât ești la pământ?
Când sus în ceruri,ne-ncetat
Eu te iubesc mereu,oricând?

Ai obosit să ai speranță
Fără să vezi un ajutor?
Când:ocrotire,siguranță,
Viață-ți dau!Eu sunt dator?

Nu prețuiești a Mea răbdare?
Nu simți că te aștept cu drag?
La ușa ta ,în așteptare,
Eu stau respins,mereu,în prag.

Deschide ușa,îndrăznește!
Cu tine vreau mereu să stau!
Eu te ascult,tu îmi vorbește!
Ce vrei să-ți fac și ce să-ți dau?

Tu n-ai nici timp să te rogi:„Iară
Să-nșir?Doar toate Le cunoști!”
Nici să citești?Cât stau afară?
La Min' n-ai timp să te gândești?

Tu zici:„Eu am de dus prea multe:
Poveri,îngrijorări și-i greu!
Și n-am nici cine să m-asculte”.
Și... nu-I mai cânți lui Dumnezeu!

Oprește-te! și lasă dragă
Povara jos,lângă Hristos
Și vei vedea că viața-ntreagă
Vei duce crucea bucuros!

Căci ajutorul e la Domnul
Și pavăză-i tăria Lui!
Căci El veghiază chiar și somul
Și-l face liniștit oricui.

Când ești stresat și când ai multă
Povară și nemulțumire,
Să știi că Domnul te ascultă
Și îți aduce izbăvire!

Caută-ntâi Împărăția
Și-a Domnului neprihănire!
Așa găsi-vei bogăția
Ce-o vei primi ca răsplătire!”