Enoh, luat la Cer
A fost odată, ... în vremurile din vechime
Un Patriarh, de-al lui Adam un strănepot,
Şi când nelegiurile se-ntindeau peste tot
Enoh, stătea retras, departe de mulţime.
În viaţa lui de tinereţe, se păstra curat
De influienţele lumeşti ce-l copleşeau,
Şi-ntotdeauna, când mulţime-l ispiteau
El rămânea statornic, trecând nealterat.
După şaizecişicinci de ani, de tinereţe
Ce şi-a petrecut-o-n temere şi ascultare,
I s-a născut primul copil. Iubirea mare,
A Tatălui, a început s-o vadă-n alte feţe.
A început să înţeleagă planul de salvare
În jertfele, ce se-aduceau pentru păcat,
Şi că mielu-njughiat, indica spre Fiul dat
De Tatăl ceresc, pentru-a omului iertare.
În această dragoste, plină de făgăduinţe
A umblat Enoh, pe calea cu Dumnezeu,
Şi, trei sute de ani, el i-a petrecut mereu
Cercetând cu zel, ale Domnului cerinţe.
Chiar de taine multe, erau încă-n mister
Pe calea credinţei, în dragostea de tată,
A mers învăţându-şi, turma-ncredinţată
Şi ca drept răsplată, el, a fost luat la cer.
Flavius Laurian Duverna
18 noiembrie 2011
Mulţumesc pentru pacea şi liniştea transmise prin mesaj, pentru sfaturile şi îndrumările date şi pentru aprecierile făcute. Ca un omagiu pentru toate, Domnul a revărsat ploaia binecuvântărilor Sale şi am scris cu ajutorul Său ,,O Tată! Cât de darnic eşti!"
Mila, Harul şi Îndurarea să se reverse peste toţi.
Să-I dăm slavă lui Dumnezeu. Orice facem, să fie spre gloria Lui. Aştept noua apariţie. Multă pace!