Un pom otrăvit

Am fost supărat pe prietenul meu:
I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit.
M-am supărat pe duşmanul meu:
Am tăcut, şi mânia a crescut.

Am udat-o cu temeri,
seri şi dimineţi în lacrimi
Am însorit-o cu zâmbete
şi cu şiretlicuri înşelătoare.

A crescut zi şi noapte
rodind un măr aprins.
Duşmanul l-a privit cum strălucea
şi a ştiut că e al meu.

S-a furişat în grădină
sub vraja nopţii,
iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie,
duşmanul întins sub copac.