Dacă azi de dimineaţă
când din pat te-ai ridicat
Ai fi auzit o voce,
-”Viaţa ta s-a terminat!
Pune tot în rânduială
că degrabă vei muri,
Este singura ta şansă
ASTĂZI, de-a te pocăi”.

Ce ai face atunci amice,
spune nu te-ai pregăti?
Ai trăi cu nepăsare,
cum o faci în orice zi?
Ai mai alerga cu sete
la potopul de desfrâu?
Ai lucra cu sârguinţă
să ai aur mult la brâu?

Sau, în graba cea mai mare
te-ai întoarce la Hristos
Să îţi ceri smerit iertare
că eşti slab şi păcătos.
N-ai fi spus la cei de-aproape
cât de mult îi preţuieşti?
N-ai fi vrut să fie siguri
că-ţi sunt dragi, că îi iubeşti?

Sau privind atent cu milă
cei săraci de prin-prejur
n-ai întinde-o mână caldă
ajutând pe cei din jur?
Celor dragi de lângă tine
nu le-ai da îmbrăţişare?
Un cuvânt, o vorbă bună,
împărţind la fiecare.

Te-ntreb acuma iată,
tu eşti viu încă trăieşti!
Ce te-mpiedică deodată
să fii bun şi să iubeşti?
Să trăieşti cu grijă astăzi
şi în fiecare zi…
cum ai trăi-n ziua-n care
tu ai ştii că vei muri.

Deci trăieşte viaţa dată,
ca să nu regreţi nimic
Fii copil, sau soţ, sau tată,
dar destoinic ucenic!
Caută în Cartea Sfântă,
Adevărul, pe Hristos!
şi sileşte-te ca timpul
să-l fructifici cu folos.

Amin 16 nov. 2011