(Exod 16:33-34;Numeri 17:10;Evrei9:4)
De ani si ani, tot proaspata mi-e mana
inchisa-n vas de aur, in chivot...
Doar s-o privesc si ea-mi ramane hrana
cea mai bogata, totului meu tot...
De ani si ani, toiagu-i tot in floare - ,
candva un trunchi uscat si noduros...
A fost de-ajuns de sus sa vin-o boare
si el a inflorit maiestuos.
In umbra neatinsa de vreun sfesnic,
inchisa in chivotul meu preasfant,
sta marturia eului meu vesnic,
ce s-a lasat de Dumnezeu infrant.
E-nvesnicirea clipei de minune
cand mana Lui fiinta mi-a atins,
e cerul coborat peste-o genune
ce, tot privind la cer, spre el a tins...
Ce zvonuri, ce imagini, ce contururi
mi-imbie lumea, false intru tot...?
Eu am o mana proaspata de-a pururi
si un toiag in floare, in chivot.
Ma locuieste pururi marturia -
e imprimarea Chipului divin.
In mine totul canta: Aleluia!
Si ii raspunde-ntregul Cer: Amin!