Isus nu este doar un simplu nume,
Ce-am moștenit din veacuri depărtate,
El este Astrul ce poate să-ndrume,
E candelă aprinsă-n astă lume,
Isus este a vieții plinătate.

În strălucirea Lui eu văd Lumina,
Un dar nemeritat din veșnicie,
Cu mirul sfânt m-a uns, pe ochi cu tina
Ce-a vindecat orbirea, mi-a luat vina
Și m-a salvat din propria-mi silnicie.

Isus a fost mai mult decât tâmplarul,
Ce-l renega o seminție-ntreagă,
Prin El, din lut ne-a modelat Olarul,
Prin El primit-a omenirea harul,
Isus e puntea, El de cer ne leagă.

Autosuficiența este-o cale
Ce rupe legăturile divine,
Fără Isus, vom bâjbâi în vale,
Purtând pe umeri zeci și zeci de-ocale
Și-n suflet tenebroasele suspine.

Nu vreau să văd sfârșitul drumeției,
Sau cât voi exista pe-acest pământ,
Idealul meu e țara veșniciei,
Aici sunt doar o copie a gliei,
O fumegare slabă și-un mormânt.

Dar dacă Domnul meu îmi e Lumină
Și candelă aprinsă pe cărare,
Când voi pleca, voi fi spălat de vină,
Voi fi un strop din lacrima divină,
Un bulgăre aprins, din Sfântul Soare.

Ziua de mâine nu ne aparține
Și mersul vremii-l știe Dumnezeu,
Eu mă întreb mereu, te-ntreb pe tine,
Ești pregătit pentru Acel ce vine,
Cât te-ai lăsat condus de Duhul Său?

Trăind în comuniune cu Lumina,
Poți să conduci pe alții la Cristos,
Nu te mai crede doct, aici e vina,
Nu vei atrage lumea cu doctrina,
Ci răspândind lumina, cuvios!

Și-aceste norme de trăire sfântă,
Ne sunt dezvăluite prin Duh Sfânt,
Lumina Lui, cu dragoste-nveșmântă,
Din înălțimi și astăzi mai cuvântă:
"Sunt Candela iubirii, pe pământ!"

Când omul e-atins de mâna divină,
Scânteia se-aprinde și Duhul Preasfânt,
Conștient îl face de întreaga vină,
Îl umple cu căldură și lumină
Și transformat, străluce pe pământ.

22/11/11 Barcelona-Lucica Boltasu