Putere Tu să dai credinței noastre!

Unde ne este credința
Când necazuri ne-au învins?
Unde ne e biruința
Când acestea ne-au cuprins?

Unde ne este speranța
Când suntem greu încercați?
Unde ne e cutezanța
Când suntem triști, supărați?

Încercări, lipsuri și boli
Toate vin în astă viață
Și simțim că uneori
Gânduri negre ne apasă

Și ne răzvrătim adesea
Și întristăm pe Dumnezeu
Deși știm că e puterea
Care ne scapă de rău.

Vărsăm des lacrimi amare
Și ne credem părăsiți
Iar speranța noastră moare
Nu ne mai simțim iubiți

Gândul că Isus al nostru
Poate, pe noi ne-a uitat
Și nu înțelegem rostul
De ce-a fost sacrificat?

Când furie și durere
În inimă noi simțim
Doar El, ne e mângâiere
Și iarăși la El venim

Și îngenunchem cu lacrimi
Îl rugăm s-aibe răbdare
Ca să ierte a noastre patimi
Și să aibe îndurare

Și strigăm Isuse, Tată,
Dă-ne forță să răzbim
Dă-ne dragoste curată
Ai Tăi fii, să ne numim!

Amin

Câmpia Turzii, 1 august 2011