Jignirea

Să jignesti pe cineva este oare o bucurie?
Să-i spui vorbe dureroase reflectate din minciună
Ce nu spui tu la furie şi venite din mândrie
Când ţi-e mintea întunecată şi ai sufletul în furtună.

Iar acel ce rabdă totul făr a spune un cuvânt
E înţelept pentru că tace şi-n ispite el nu cade
Îi va susţine credinţa, Dumnezeul Cel Prea Sfânt
Şi atuncea nici ocara nici dispreţul nici jignirea nu-l va roade.

Doamne ai milă de fraţi care-s deseori jigniţi
Şi la muncă şi acasă şi-n biserici câteodată
Care pentru adevărul sfânt tot mereu se simt loviţi
De cei care îi atacă cei cu inima îngânfată.

Şi Tu Doamne ai fost jignit şi cu sufletul întristat
Mulţi te-au făcut ca să suferi şi te-au ispitit mereu
Ai ajuns până la cruce şi ai fost crucificat
Ai răbdat în toate şi ai biruit Domnul Dumnezeul meu.