Bună! Bună dimineaţă lume!
La fel şi Ţie, ce eşti întristat.
De ce-ai plecat de lângă mine?
Pe cine am, cine mai vine
Ca să îmi spună vorbe bune
Aşa cum Tu ai procedat?

Nu! Tu de la mine n-ai plecat!
Nu am rămas fără Îndrumător!
Tu Te gândeşti la mine-n tot!
Şi eşti cu mine-n orice loc!
Nicicând nu sunt făr-de-ajutor!
Mă iartă, dacă Te-am supărat.

La cine Doamne-o să alerg
Când am vreo supărare?
Pe cine dar o să întreb
Când ceva n-o să-nţeleg!
La cine şi încotr-o să merg!
Şi ce-o să fac acuma oare?

Debusolată am rămas
Şi ceva parcă îmi lipseşte.
Mă uit pierdută-n zare
Să văd, ce oare-apare!
Totu-i parcă în suspans
Şi-un gând înmugureşte!

Ce bine-ar fi numai să fie
Un vis .......şi nu realitate.
Să mă trezesc aşa de-odat
Că nimic nu s-a-ntâmplat
Nici la alţii dar nici mie
Nici la soră, nici la frate.

Şi pot din nou să simt, să râd
Pot Domnului să-I mulţumesc
Că nu-i nimic, nimic adevărat!
Tu nu Te-ai dus şi n-ai plecat!
Şi nu-i motiv ca eu să plâng.
În Domnul pot, mă veselesc!

Îţi mulţumesc Doamne iubit
Pentru că Tu nu ai plecat
Nicicând Tu nu m-ai părăsit
Chiar dacă mult eu am greşit
Binele, mereu,Tu mi-ai dorit
Şi lângă mine, mereu ai stat.

Bună dimineaţa lume!
Şi bună, să vă fie inima!
Cântaţi, strigaţi, vă bucuraţi
Pe Domnul nostru lăudaţi
Şi glasul ridicaţi anume.
Domnul, va binecuvânta.

Amin
22.11.2011 Firenze