Să ne luptăm pentru sfințire!


Cel ce merge-n viață singur
Pe Domnul nu l-a întâlnit
Acela-i ca și mort, sigur,
Este trist și chinuit

El, e plin de lăcomie
De ură și falsitate,
Crede, că toate le știe
Să facă totul, el poate

Parcă-i atotștiutor
La tot, are rezolvare
Orice lucru îl ia ușor
Și trăiește-n nepăsare.

Mai deloc, el nu concepe
Altul, să-i fie înainte
N-ascultă și nu pricepe
De-i vorbești de cele sfinte

Se crede perfect în toate
Crede, că toate le știe
Nu acceptă că se poate
Ceva, neștiut să-i fie

În tot, vrea să-și dea acordul
Și să fie întrebat,
Dar mintea-i n-aduce rodul
Cum se crede de înzestrat.

Important se vede în toate,
Un sfat bun el nu primește
Prin forță crede că poate
Pe toți, îi nesocotește.

Pizma, îl macină în toate
Nu vrea să fie întrecut,
Iar de altul, mai mult poate,
E bolnav și vrea mai mult,

Mai prejos nu se dorește
Nimeni, să nu-l depășească
Se luptă și scotocește
Începe să răbufnească

În cap, ura-i încolțește,
Răzbunarea, loc își face
Și de rău se pregătește
Dar, prietenos se preface

Dar Domnul inima-i vede
Pe El, nu Îl păcălește
Nu-i asa precum se crede
Și pedeapsa își primește

El nu poate să ajungă
Cununa, s-o dobândească
Și nu poate să învingă,
Cu Domnul, ca să trăiască.

Trebuiește o transformare
EUL lui, să și-l înfrângă
Să accepte-o îndrumare
Ura din suflet să-și stingă

Tot, să fie transformat
Să-și dea viața, lui Isus,
Ca sa fie alb și curat
Așa cum Domnul a spus

Doar de ajunge la sfințire
Pe Tatăl Îl va vedea
Va trăi în fericire
Lângă tronul Său va sta.

Amin

Câmpia Turzii, 27 iulie 2011