Mi-e dor de Țara Bucuriei,
Mi-e dor de Domnul meu slăvit,
Când pe limanul veșniciei,
Vei zice:„Vino fiu iubit!”

Mi-e dor ca să Te simt în reverență,
Ca-n ziua când m-ai sigilat,
Când, revărsându-Ți, Doamne-a Ta prezență,
Cu Sfântu-Ți Duh m-ai îmbrăcat.

O haină albă Tu mi-ai dat
Când harul sfânt l-ai revărsat
Și-n clipa când m-ai îmbrăcat,
Mi-ai spus să mă păstrez curat.

Mi-e dor de cercetarea vie,
De umplerea cu Duhul Sfânt,
Să-nflăcărezi a mea făclie
Și candela s-o port arzând.

Rezervă să avem în vas,
Uleiul Duhului cel Sfânt.
Tot timpul care ne-a rămas,
Să ne hrănim cu-al Tău Cuvânt.

Izvorul dătător de viață,
Ne fie nouă băutura.
Cuvântul Sfânt așa ne-nvață:
Să-mbrăcăm toată armătura,

Ca să rămânem în picioare
După ce tot vom birui.
Puteri ce vor să ne-nfioare,
Luptând, lor ne-om împotrivi.

Stați gata, pregătiți de luptă!
Mijlocul să vă fie-ncins
Cu adevărul și 'noită
Fie dreptatea ce-a învins.

Scutul credinței vă ajută
Să stingeți săgețile arzând,
Cari cel rău vrea să le trimită.
Putere-aveți numai răbdând.

Cu platoșa neprihănirii
Vă-ndemn ca să vă îmbrăcați.
Cu râvna Evangheliei,
Picioarele vă încălțați!

Luați și coiful mântuirii
Și sabia Duhului Sfânt,
Cuvântul ce-i dat omenirii
Ca apărare pe pământ.

Cererea voastră s-o 'nălțați
În rugăciuni pentru toți sfinții,
Cu stăruință și veghiați
Să fiți în cer cu mântuiții.

Și Cel ce-a înviat pe Domnul,
La fel pe noi ne va-nvia.
Să-L laude azi tot Sionul,
Căci sus în slavă-L vom vedea.

O,Noule Ierusalime,
Dorită Patrie, Iubire,
O clipă-am fost răpită-n Tine!
Ești partea mea de moștenire.

În Tine e prezent Isus,
E har și pace, bucurie
Și-o fericire de nespus.
Răsplata ce mi-o dă El mie.

Priviți, acolo sus în zare,
Unde nu-s nori, numai senin
Și spuneți: „Vino Doamne-n vale,
Ne du cu Tine-n cer! Amin!