Număram zilele pân` la Crăciun
Cu drag aşteptând să vină.
Orice om încearcă mai bun,
Mai sfânt, mai curat să se ţina…

Peste tot auzim cuvinte frumoase,
Răsună colinde, căci nu mai e mult,
Avem beculeţe frumos colorate
Dar oare, ce purtăm noi în gând?

Freamătul lumii parcă ne-a prins,
Alergând după brazi, beculeţe, lumini.
Parcă în noi ceva a fost stins...
Ne pierdem, ne pierdem, creştini!

Uităm adevarul… nu-i Moş Crăciun!
Nu el e centrul serbării!
N-a fost niciodată şi nu-i nici acum
Isus, doar El, doar Lui daţi-I glorii!

Căci totu-i miraj afară de El
Legende, tradiţii şi vechi obiceiuri,
Ne trag tot mai jos, departe de Cer
Ne pierdem pe drumul cu multe ecouri…

Totul dispare de parcă n-a fost…
Trece, uităm bucuria!
Rămâi poate trist, gol , far' de rost.
Unde s-a dus veselia?

Bradul dispare, căci s-a ofilit,
Prietenii tăi au plecat,
Rămâi tot mai singur şi prea obosit,
Nici anul acesta n-ai fost fericit!

Zboară timpul, ani au trecut…
Atâţia şi-atâţia s-au dus!
Ascultând colinde, cântând: S-a născut!
Chiar am serbat pe Isus?

Cu durere privesc către timpul pierdut,
'Napoi nicicând nu mai pot să-l aduc.
Acest Crăciun e-un nou început…
Un start către ceruri şi vreau să-l apuc…

Steaua din nou luceşte în zare,
Ne cheamă să mergem pe-aceeaşi cărare
Pe unde`au mers magii, păstorii
Să dea osanale Celui din glorii…

Doar El este darul lumii venit
Din ceruri, din slavă. Ce mult ne-a iubit!
Deschide-I, căci bate la inima ta,
Astăzi, creştine, primeşte-L în ea!