Pe urmele Domnului...

Pe urmele Domnului meu
Mă străduiesc necontenit
De a călca cu drag mereu,
De-a fi a-L Său copil iubit
Recunoscând că m-a zidit,
Şi că îmi este Dumnezeu!

Şi-n simpla mea mărturisire
Vreau gloria-I să I-o înalţ,
Pe-a Sale urme-n strălucire
De ce-i rău să mă descalţ,
Cu râvna păcii să mă-ncalţ
Purtând a Lui neprihănire!

Dacă astfel, mă străduiesc
Pentru o viaţă-n ascultare,
E pentruca să-I mulţumesc
Pentru iubirea-I salvatoare
Expusă lumii ca-ndrumare,
Din nou către raiul ceresc.

Da! Nu sunt aici al nimănui
Căci viaţa mea Îi aparţine,
Şi-n grija Sa El mă susţine
Să fiu în întregime al Lui,
Şi sus spre-albastrul cerului
Mă v-a atrage, către Sine!

Flavius Laurian Duverna
01 decembrie 2011