Mi-e sufletul petala unui crin
Ce se deschide gingaş în lumină,
Albit în sânge sfânt prin graţia Divină,
Uitând orice durere, şi lacrimi, şi suspin.
Mi-e inima o flacără arzând
Hrănită din înalturi şi dăruind iubire,
O harfă ce-Ţi aduce prin imnuri mulţumire
Şi dorul care strigă: O vino mai curând!
Sunt eu...un păcătos salvat şi mântuit,
Întors din valea morţii, din lume şi păcat,
Atins de vocea blândă ce tainic m-a chemat,
Căci mai presus de toate, am fost şi eu iubit!
Sunt eu...un fir de praf, iar Tu, Nemărginire,
Eu...spulberat de vânt, iar Tu, Etern şi Sfînt,
Dar m-ai luat în braţe şi la al Tău cuvânt
M-am transformat în aur, în cîntec şi iubire! Amin!
Vulcan-3-12-2011
Noi suntem un abur, un firicel de iarbă, suntem nimic, dar pt.că Dumnezeu e Tatăl nostru, suntem copiii lui! Ce minunate versuri!