E descrisă în cuvînt
O luptă ce greu ne-ncearcă
Care lasă-adîncă pată,
Pentru toţi de pe pămînt

Cît de des e folosită
Şi în vorbă şi în gind
Uneori e acoperită,
Dar e scrisă în cuvint!

Dar de unde vine oare?
Şi cum este lanţul ei?
Haideţi să dăm ascultare
Căci minciuna-i la cei răi!

Este simplă, şi te-mbie
Să o foloseşti mereu,
Dar te leagă ca urgie
Despărţit de Dumnezeu!

Minciuna de circumstanţe
Parcă mereu te-a scuzat
De la ea, e o distanţă
La un lucru-adevărat

Unii-o folosesc intruna
Zi de zi în ea se zbat,
Nu-nţelec că nu e bună
La-un creştin adevărat

Unii spun minciuni intruna
Nici pe ei nu se mai cred,
E destul sa guşti doar una
Şi-apoi ele vin pe rind

Ride diavolul cind vede,
Căci creştini o folosesc
Dînd aşa diverse forme
În schimb totuş, ei minţesc

Minciună e frate dragă,
Tot ce nu e adevar,
Chear de-o ţii tu în desagă
Îmbrăcată-n adevăr!

Tot ce vine din izvoare
De venin şi de otravă,
Îţi aduce-npovorare
Să nu mai vezi slăvita slavă

Slva Dlui va creşte
Cînd vei spune adevărul,
Nu minţi, că ura creşte
Şi dărîmă tot poporul.

Din pruncie e lipită
De copilul cel din braţe
Care tindă ca să mintă
Cînd îi dai cite-o povaţă.

Tineri şi oameni în vîrstă
Ţin emblema ei în braţe,
Nu-nţeleg, că poartă cursă
Ascunzind unele fapte

Dar să stiţi, o fraţi în Domnul!
Căci minciuna şi-a ei fapte,
Roade adînc , taie elanul,
Urma ei duce la moarte.

Nu ştiţi! scrie în Scriptura
Toţi acei ce-s mincinoşi
Poartă-aşa o armătură
Ca şi cei ce-s ucigaşi.

N-o purtaţi ca un tezau!
O minciună cît de mică
Că ea crete, şi dărimă
Niciodată nu ridică!

N-o purta ca pe o haină,
Aşa cind crezi că ai nevoie
Hai distruge-i orice fărmă,
Căci atrage-n ea urgie

Nu minţi, nici chear în minte
Căci Domnul te-a cercetat
Ştie totul dinainte
Şi îţi scrie vinovat!

Orice vorbă mincinoasă
Are-n urma ei un duh,
Chear de pare-armonioasă
Te aruncă în abis!

Cind a vrut ca judecata
Domnul s-o dea lui Ahab
S-a strigat* cine e gata?
S-amăgească pe-mpărat?

Şi s-a dus, un duh obraznic,
Chear in faţa celui sfînt,
Arătînd că e cucernic
Amăgindu-l prin cuvînt.

Voi fii un duh de minciună!
În gura l-ai săi proroci
Şi-i voi da învăţătură
Mincinoasă fără rost.

Şi aşa lupta minciunii,
S-a coborît peste ei
Şi-a nceput să prorocească
Doar minciună , dragii mei!

Degeaba se scoală Mica,
Şi le dă divinul sfat
Căci ei n-ascultă nimica,
Minciuna i-a captivate!

Doamne scapă de minciună
Azi poporul adunat,
Şterge Doamne orice urmă,
Vrem un cuget nou, curat!

Vrem surorile şi fraţii
Să scăpăm de-aste urgii,
Să nu fim ca vinovaţii
Ce nu beau din ape vii

Nu-i minciuna nicicînd scuză
Nu crede că nu-i nimic
Ea să ştii i-o legătura
Să nu mai fii mîntuit.

Nu trăii tot în minciună,
Întinînd cugetul tău,
Adevărul e-n Scriptură
Mergi tot pe făgaşul său!

Numai cei ce se adapă
Din izvoarele de sus
Vede că minciuna-i luptă,
Şi laţ pentru cel răpus

N-o lua pe ocolite,
În ce-i cu dublu-nţeles
Căci Isus El totul vede,
Ştie şi ce nu ai zis!

Nu te încurca-n minciună,
Că mîine va trebuii
Să mai spui alta mai nouă
Ca, pe prima s-o susţii!

Scapă Doamene azi toţi fraţii
De aceste viclenii,
De minciuni, azi dă-ne graţii
Şi har de a biruii!

Şi copiii, şi părinţii
Să se lupte-n adevăr,
Adevărul să unească
Orice casă din popor.

Orice om din adunare
Să guste izvorul viu.
Şi făr de minciuni în viaţă
Cu lumina in pustiu

Vrem ca fructul de lumină
Adevărul ce e dat,
Să ne ia pe toţi de mînă
Şi izbînda lui ca sfat.

Orice luptă de minciună,
Să dispară dintre noi!
Azi în rugă mînă-n mînă
Să curgă puteri şuvoi.

Şi de astăzi înainte,
Să ne rugăm cu mult zel.
Orice minciună să piară,
Fără dreptul de apel!

Domnul, poate să lucreze
Dacă vrei a fii salvat.
Dar de-o ţii strîns lîngă tine
Degeba s-a dat un sfat.

Sigur sunt şi alte lupte,
Ce sunt puse în vizor,
Nu au niciuna azi scuze,
Vrem popor biruitor!

Adevăr, divină haină
Hai îmbracă-ne pe toţi
Mijlocim, adesea-n taină
Dar din luptă, tu ne scoţi

Fă lumina, Ta în inimi
Un far pentru veşnicii,
Rupe a minciunii funii
Fă din noi fiinţe vii!

Şi in sfînta Ta cetate
Sus mai sus in veşnicii
Să ajunga atunci toţi fraţii
Care-au băut ape vii!
amin