Un om iubit de Dumnezeu
Genesa cap. 6

Un om iubit de Dumnezeu
Ce era blând, neprihănit
Noe era numele său
El era drept, bun și cinstit

Iar cei trei fii care-i avea
Ca orice tată iubitor
Părintele își asculta
Domnul, era de partea lor

Domnul spre pământ s-a uitat
Sfârșitul lui, l-a hotărât
În silnicie, rău, stricat
De tot Domnul, era scârbit

Lui Noe, Domnul I-a vorbit
Tot ce să facă, l-a îndrumat
De toți era nemulțumit
Doar de Noe, s-a îndurat

I-a spus ca el să împlinească
Exact așa cum îi va spune
Să facă tot, să nu cârtească
Căci totul la îndemână-i pune

L-a sfătuit să construiască
O arcă, doar din chiparos
Cu smoala să o tencuiască
Cu cămăruțe, sus și jos

I-a dat măsurile corecte
Și o fereastră sus, să facă
Ce trebuie, tot ca să respecte
Și-n fața Domnului, să tacă

Lumea râdea, se înveselea
Zicea că Noe a înnebunit
Pe uscat, arcă construia
Unde-i, senin și liniștit

Noe de Domnul asculta
Părea pe nimeni să nu vadă
Muncea mereu și iar muncea
Voia ca lucrul să se vadă

Așa cum Domnu l-a învățat
Pe toate el le-a construit
Cuvântul, tot l-a respectat
Și încet, lucrul l-a isprăvit

Corabia era frumoasă
Și era mare încăpătoare
Înaltă și maiestuoasă
Stătea acum în așteptare...

Domnul a făcut un legământ
Cu Noe, cu familia sa
Când va da ploaie pe pământ
Tot ce e jos, se v-a îneca.

va urma