Pruncul Isus

Şi-undeva într-o cetate
S-a născut Pruncul Isus,
Cel din vremuri depărtate
Aşa cum profeţii-au spus,
’ N Betleemul din Iudeea
Cum scris este în Miheea.

Într-un staul S-a născut,
Şi-ntr-o iesle-a fost culcat
După ce-a fost cunoscut
Şi-n scutece L-a-nfăşat,
Ca boii peste El suflând
Căldură să-I dea pe rând.

Astfel, L-au găsit păstorii
Când în zori de dimineaţă
Grăbiţi fiind, ca urătorii
Au văzut Pruncul la faţă,
Pe-acel ce-I Izbăvitorul,
Cel ce-o mântui poporul.

Îngeri zicând i-anunţase
Ca să meargă în cetate,
Şi-astfel pe Copil aflase
Că se născuse în noapte,
Fiind acolo-n poposire
Părinţii pentru odihnire.

Ei au spus cum au cântat
Înreaga oaste cerească,
Pentru Fiul de Împărat
Venit ca să-i izbăvească
Din blestem şi din păcat,
Care lumea a subjugat:
, , Slavă-n locurile înalte
Să-I fie lui Dumnezeu!
Pacea în susur să salte
Cu ecouri spre apogeu,
Între oameni plăcuţi Lui
Pe-ntinsul pământului!”

Flavius Laurian Duverna
10 decembrie 2011