(Matei 6;25)

Când apare îngrijorarea
şi cuprinde a ta fiinţă,
se întunecă şi zarea
căci nu mai zăreşti scăparea
te trezeşti în necredinţă.

Eu îţi spun acum degrabă,
de te-ngrijorezi mereu
cu credinţa aceasta slabă,
ce te ţine rob şi roabă
Îl răneşti pe Dumnezeu!

El ne spune-n sfânta Carte
să ne-ncredem pe deplin.
De e zi sau este noapte
nu lăsa străine şoapte
să-ţi aducă al lor venin.

Dacă ai un colţ de pâine,
El Stăpânul, toate ştie!
Vine El să te aline…
nu te-ngrijora! Că vine
El îţi poartă grija ţie.

Uită-te la crini în vale
cât sunt de împodobiţi!
I-a înmiresmat pe cale,
poartă amprenta slavei Sale,
sunt o pildă pentru sfinţi!

Dacă asfel grijă poartă
chiar de iarba de pe câmp,
Ştie şi de a ta soartă,
te încrede şi aşteaptă…
Că El vine chiar la timp.

Pentru ziua cea de mâine,
nu te mai îngrijora!
Că de unde-o să ai pâine,
cum o să trăieşti tu mâine,
este numai grija Sa!

Nu te-ngrijora degeaba
ca-şi cei din jurul tău.
Neamurile aleargă-n grabă
se frământă pe degeaba
tu te-ncrede-n Dumnezeu!

Şi în orice zi creştine,
crede-n Dumnezeul tău!
El cunoaşte cel mai bine
se-ngrijeşte şi de tine,
şi te poartă-n harul Său.

Amin
Zalau,1o Dec. 2011