O, ce fericire mare,
Este iarăşi sărbătoare!
A venit iarna zglobie
Cu omăt şi bucurie!
Totu-i alb ca în poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti
Şi copii înbujoraţi,
Fericiţi şi-nfriguraţi.
Zeci de săniuţe zboară
Prin troienele de-afară,
Ici şi colo-au apărut
Oameni albi cu chipul slut
Şi o oală fistichie
Având rol de pălărie... .
Cât e iarnă ei trăiesc
Apoi plâng şi se topesc!
Glasuri vesele răsună
Să aducă vestea bună
C-a venit iarna din nou
Aducându-ne cadou
Haină albă pe câmpii
Şi în suflet bucurii!
Când seara încet se lasă
Şi suntem cu toţi acasă,
Stăm la foc şi învăţăm
Din Cuvânt... şi ascultăm
O poveste de demult
Cu un prunc ce s-a născut
Într-un staul, printre oi,
Şi-a venit din cer la noi
Să ne-aducă Mântuire
Pace şi bună-nvoire!
Cănd steaua s-a arătat,
Magii degrabă-au plecat
Să ajungă la Isus,
Pruncul Împărat de sus,
L-au găsit, s-au închinat
Şi sfinte daruri I-au dat!
O, ce mare sărbătoare,
Azi venim cu mic cu mare,
Să ne închinăm doar Ţie,
Prunc venit din veşnicie! Amin!
Vulcan-12-12-2011
Mary
Odată cu Iarna, vin şi gânduri cu inspiraţii noi, care hrănesc sufletele noastre cu descrieri minunate ale naturii, care îmbracă în cele patru anotimpuri diferite înfăţişări. Pentru toate să-i mulţumim lui Dumnezeu!