CE DORIM CREŞTINISMULUI
Nu vrem în zdrenţe creştinismul
Ci-l vrem, mereu, strălucitor
Mai mult s-atace ateismul,
Să rabde focuri în cuptor.
Îl vrem să-nlăture spoiala
Ce-a apărut ca rezultat
Al faptului că oboseala
Când a venit l-a capturat.
În veacul farselor deschise
Să fie dârz şi plin de zel
Să n-aibă jocuri de culise,
Să nu-şi păteze-al lui inel...
Să-şi poarte steagul cu-ndrăzneală,
Să nu slăbească-n încercări,
Să nu fie atins de-o boală
Ce nu dă binecuvântări...
Menirea să şi-o înţeleagă
Mai bine azi ca orişicând
Căci cei ce fantezii propagă
Ar vrea să-l vadă dormitând...
Curaj să aibă să respingă
Săgeţi cu-otravă şi cu foc
Nicicând, nimic să nu-l convingă
Să-şi ţină lampa sub obroc,
Ci cu sporită hotărâre
Să răspândească doar lumini
Ce vor rodi neprihănire
Chiar în hotarul cu mulţi spini.
gc/ 29 Noiembrie, 2011
Minunat gând transformat într-o aşa frumoasă poezie.
Fiţi binecuvântat
iar noi, oamenii să ne înţelegem bine menirea deoarece creştinismul autentic are de învins nu numai ateismul dar şi creştinismul de faţadă aşa cum versurile dumneavoastră punctează aceste aspecte
în mod clar şi răspicat
fiţi binecuvântat