Copile drag ce ai venit,
Din înălţimi albastre,
Ai coborât din infinit,
În vremurile noastre,

Câtă splendoare ai adus,
În mica Ta fiinţă
Şi câtă linişte ai pus,
În cei ce au credinţă.

Ai fost umil, neînsemnat,
Născut ai fost pe paie,
Din răsărit magi Te-au căutat,
Ai pus în ei văpaie.

Urmat-au semnul de pe cer,
O stea strălucitoare,
Te-ai întrupat în efemer,
Precum o dalbă floare.

O clipă ai rămas aici,
Să uzi a noastră glie
Şi Te-ai smerit, ca să ne-nalţi,
Pe noi în veşnicie.

Cine suntem de pui Tu preţ,
Pe mâna de ţărână?
Ne-ai oferit un har măreţ
Şi n-ai cerut arvună.

Ce am putea să-Ţi oferim,
Când totu-Ţi aparţine?
Pământ şi cer, tot ce-i sublim,
Făcute sunt prin Tine.

Tu copilaş ce ai venit,
Din slava minunată,
Prin Tine noi am propăşit,
Prin Tine-avem un Tată.

Deschis-ai cerul, la Calvar
Azi Îţi cântăm: Mărire!
Slăvit să fii! Măreţul har,
Primit-am, din iubire!

14/12/2011, Barcelona- Lucica Boltasu