Atâtea stele-au fost înscrise
În viaţa înţeleaptă-a lor,
Dar nici un astru, chemător,
N-a fost ca-acest ce răsărise.
Atracţia neînţeleasă
Ca dor îi zbuciumă în piept:
Un undeva pe loc aştept,
În undeva pornesc de-acasă.
Parcă turnau razele viaţă –
Păşiră înspre dânsa-n drum
Din existenţele de scrum
Şi socotelile de piaţă.
Steaua-i îndreaptă fără carte
De la bazar la alt bazar
Din timpurile în zadar
În viitor de Libertate.
Ea răsărea ca să-i îndrume
De la oraş la alt oraş
De coborâră-ntr-un sălaş
Din înălţimile de lume.
Le fu atenţia privirii
De la o ţară-n alte ţări
Din numeroase căutări
La înţelegerea găsirii.
Tot cuvântându-le-n lumine
De la un plai la un alt plai,
Până când fericiţii crai
S-au regăsit aici pe sine.
Cum pentru toţi, cum pentru nimeni
Luceafărul vestea de sus
Şi, însfârşit, ei şi-au ajuns
Înflăcăratul dor din inimi…
Cu viaţa plină şi senină
Magii acasă s-au întors.
Iar steaua coborî în jos
Ca şi o cruce de lumină.