Naşterea lui Ismael
Genesa cap. 21

Avram are o viziune
În care Domnul Îi vorbeşte
Îi face o promisiune
Pe care El o împlineşte

Lui Avram, cerul Îi arată
Să numere stele, îl pune
Dar el ştie că niciodată
Câte-s pe cer, nu poate spune

Aşa va fii al tău popor!
Şi lui Avram Domnu-i vorbeşte,
Îi spune că în viitor
Sămânţa lui, o înmulţeşte

Şi Domnul încă îi mai spune
Jertfe de carne să-I aducă
Avram, în toate se supune
Şi un somn adânc, îl apucă

În vis apare Dumnezeu
Şi de vrăjmaşi iar îi vorbeşte
Sute de ani le va fii greu
Al său neam, la alţii robeşte

De acolo însă vor ieşi
Dar Avram nu va mai vedea
Vor avea multe bogaţii
El, cu strămoşii lui va sta

Dar din somn Avram s-a trezit
A început, să se gândească
Toate ce Domnu i-a vorbit
Ştia, că o să se împlinească

Sara, urmaşi nu îi dădea
Dar pe Avram l-a îndemnat
Cu a ei slujnică să stea
Iar slujnica, urmaşi i-a dat

Acum slujnica-o necăjea
Pe Sara ce n-avea copii
Dar soţul ei o îndemna
Cu Agar să facă ce-a dori

Iar slujnica a fost asuprită
De Sara care o pedepsea
Ea în pustie a fost găsită
De Domnul, care tot vedea

De Domnul a fost sfătuită
Stăpâna, ca să-şi recunoască
Să fie blândă şi smerită
Copilul la Avram să-l nască

El Ismael se va numi
Şi de toţi va fi ocolit
Cu ai săi fraţi nu va trăi
De nimeni, nu va fi iubit

Şi Domnul slujnicei I-a spus
Că Sarei, copii îi va da
Ea Domnului I s-a supus
S-a întors iar la stăpâna sa

Aici copilul l-a născut
Şi Ismael, nume i-au pus
A fost aşa cum Domnu a vrut
Şi tot s-a împlinit ce-a spus.

va urma

Câmpia Turzii, 12 decembrie 2011