Să nu mă laşi Isuse singur,
Pierdut în lumea de dureri.
Să nu mă laşi, nici de voi cade
În al ei clocot de plăceri.

Să nu mă laşi să urc pe culme,
Şi să mă-nalţ plin de mândrie.
Mai bine, prinde-mă de mână;
Să mă cuprinzi Tu cu iubire.

Să nu mă laşi în fericirea,
Ce-o pot avea pe-acest pământ;
Mai bine, lasă-mi nemurirea
Ce-o pot găsi în cerul sfânt.

Şi de voi plânge neîcetat,
Sau voi cânta cu jale,
Să nu mă laşi Isus iubit,
Rătăcitor, pe-o altă cale.

Să nu mă laşi pe-acest pământ
Pierdut prin clipe rătăcite,
Ca un copac bătut de vânt,
Un înger cu aripi zdrobite.

Căci vreau cu Tine-n veşnicii,
În casa Ta să fiu primit.
Să nu mă laşi Isuse singur,
De Tine vreau să fiu iubit.