Întunericul a ridicat oştiri din nisipul deşertului.
Un urlet lugubru a chemat omenirea la rebeliune.
Armate de demoni
călărind cămile încornorate,
agitând săbii curbate şi steaguri în flăcări,
arcaşi având în tolbă insulte ascuţite şi blesteme,
tigrii în lesă şi în bale,
elefanţi cu două trompe şi fildeşi veninoşi,
au pornit către sfârşitul lumii...
Miliarde de suflete goale
şi înfrigurate,
murmurând incantaţii stranii
au acoperit jumătate din Pământ.

În câmpia Armaghedonului i-am aşteptat:
cu pieptul acoperit de platoşa grea a neprihănirii,
ţinând obosiţi scutul credinţei
şi purtând coiful alb al mântuirii.
În mâini aveam, în loc de săbii,
ramuri de măslin.

Şi peste lume a început să ningă...