Eu am plecat din lume
Şi mort am vrut să fiu
Pentru păcat, ce vine
Ca să te facă de ruşine,
N-am vrut de el să ştiu.
Şi nici acuma nu doresc
Să ştiu ce se petrece
Lângă Domnul să trăiesc
Nu vreau ca să păcătuiesc.
Lumea-i lume şi se trece.
Eu am plecat din lume
Şi-s mort pentru păcat
Primit-am noul nume
Am vrut să fiu cu Tine
Cu Dumnezeu adevărat.
Dar, oriunde aş pleca
Lumea ,mă urmăreşte
Mereu îmi stă alăturea
Să mă ispitească vrea
Asta-i ceea ce doreşte.
Căci am plecat din lume
Păcatu-n urmă am lăsat
El m-ajunge şi mă ţine
Mă strigă chiar pe nume
Şi nu se lasă alungat.
Ai milă Doamne, de mine
Numai Tu eşti Dumnezeu.
Eu am plecat din lume
Dar ea de min' se ţine
Şi vrea să-mi facă rău.
Eu am plecat din toate
Păcatul, mult l-am urât
Dar nu-l urăsc pe frate
Prin care, păcatul poate
Să vin-aşa la nesfârşit.
Eu mă încred în Tine
Tu îmi vei da ajutor
Eu am plecat din lume
În Cer este un Nume
Şi-mi este Salvator.
Amin
18.12.2011 Firenze
poezia, ca o antiteză a vieţii păcătoase şi a vieţii splălate în sângele Domnului este mărturisirea noii vieţi primite şi dorinţa inimii de lepădarea de sine
fiţi binecuvântată pentru aceste versuri frumoase, profunde
multă pace