Cântam ades pe-al lirei sfânt ecou
Un cantec vechi şi totuşi parcă nou,
Şi-o melodie sfântă ce sufletu-mi umplea,
Curgea printre celule şi-n suflet se oprea.

Chiar picurii de ploaie ce se loveau de geam,
Ţineau cu mine ritmul pe care îl ştiam
Şi fredonam cu ploaia pe-al lirei sfânt ecou,
Acelaşi cântec vechi şi totuşi, parcă nou.

Şi azi mai cânt pe portative sfinte,
În mintea mea îmi caut noi cuvinte,
Iar lauda mea o-nalţ spre Dumnezeu,
Căci El este...cântul sufletului meu.