Când am venit...

Cănd am venit Doamne la Tine
Zdrobit de-al veacului tumult
Venit-am în plâns şi-n suspine
Chemarea sfântă să-Ţi ascult,
M-am rupt atunci din vraja firii
Şi-urcând pe treptele sfinţirii
Am înţeles viaţa mult mai mult!

Şi-am înţeles-o mult mai bine
Prin faptu-acelor mari creaţii
A gândurilor preasfinte divine,
Ce sunt eterne în constelaţii,
O! În Universul fără margini,
A cărui, misterioase imagini
Le vedem când apar în spaţii!

Am înţeles că-n planul sfânt
Prinsă a fost şi lumea noastră,
Şi-astfel creata-I alt pământ
Rod al gândirei cea măiastră,
Cu-o altă lume vestind noul
Ce-a dus prin Univers ecoul
Minunii, din planeta albastră!

Flavius Laurian Duverna
21 decembrie 2011