Meditatii la iesle

Pruncusor firav si gingas,
Oare cine, cine oare
Te-a putut in cer convinge
Sa lasi slava minunata,
Sa lasi gloria de la Tatal,
Si sa vii in lumea noastra
Sa te nasti in staul rece
Si sa-nduri durerea toata? ...

Pe cind Tu-nghetai in zdrente
Intr-o iesle linga boi-
Eu aveam deplin in juru-mi
Si caldura, si comfort...

Prin ce merit astea, Doamne?
Prin ce merit? - ma intreb...
Nu-nteleg deplin nici astazi
Cind privesc la Betleem...

Numai Dragostea din Tine
Te-a facut sa vii in lume -
Ca sa suferi cu sarmanii,
Sa induri cu disperatii,
Sa maninci cu depravatii
si sa plingi cu-ndureratii.

Numai Dragostea divina.
Ce nu-o voi putea-ntelege.
Cit n-oi starui acuma -
Tot n-o voi putea pricepe...

Insa... mai tirziu... cind Doamne
Vad viata-Ti nepatata,
Vad lucrarea-Ti minunata,
Vad ca mortii inviaza
Si bolnavii merg pe data...

Ma opresc... si-mi zic in soapta -
“Parca-ncep sa inteleg
Dragostea care Te poarta... ”

Mai apoi... ajung la cruce...
Si de groaza-nmarmuresc...
Cind vad fata-Ti incretita,
Trupul atirnind pe lemn...

Insa... mai uimita-s Doamne
Deslusind prin geamat greu
Vocea-Ti blinda, ragusita
Implorind pe Dumnezeu -
Sa imi ierte a mea vina,
Sa ma spele de pacat...
Acum inteleg misterul
Ce la iesle n-am aflat!

Azi Iti inteleg Iubirea
Care Te-a insufletit!
Ea isi are rasplatirea
Sus in cer - nu pe pamint! ...

Dupa-atita suferinta,
Si durere, si suspin
Tu vei merge iar la Tatal
In slavitul Sau camin!

Insa nu vei merge singur
Ci cu Tine vor serba
Milioane, mii si sute
De Zachei si de tilhari...

Toti truditii, oropsitii
Sus in cer ii vei lua
Magdalenele - cu sfintii
vor minca la masa Ta! ...

Astazi vin in umilinta
'Ngenunchind la ieslea Ta.
Si-nteleg un pic mai bine
Cum a forst Dragostea Ta.

Ce iubire jertfitoare,
si mareata ai avut.
Pentru mine, o nimica,
Doar un bulgare de lut...

Ia-mi Te rog a mea viata
Ce-n iubire Ti-o predau.
Schimb-o dupa-a Ta vointa
Ca sa merg in slava Ta!

Amin

04/12/11