Planul lui Haman
Estera cap. 5

Vesel ieșea Haman din casă
Inima-i era mulțumită
Credea că de nimic nu-i pasă
El, avea viață liniștită

Pe Mardoheu când îl zărește
Pe loc, cheful i s-a stricat
De multă vreme îl urăște
De el, vrea să fie scăpat

Oameni de seamă acasă cheamă
Vine și Zereș, soața sa
Se laudă că-i om de seamă
De toate, averile ce-a avea

Că-i prețuit și de împărat
Și chiar de mândra împărăteasă
Că la ospăț a fost chemat
Să fie o companie aleasă

Un lucru însă îi lipsește
Că să se simtă foarte bine
Că Mardoheu îl necăjește
Și nu vrea lui să i se închine

Prietenii însă-i dau un sfat
Să facă o spânzurătoare
Să ceară de la împărat
Pe Mardoheu, să îl omoare.

Noapte era și somn n-avea
Iar împăratul s-a gândit,
Deloc să doarmă nu putea
Lui, din Cronici i s-a citit

Cartea aducerii aminte
În care a descoperit
Ca Mardoheu cu mult înainte
Doar, fapte bune a săvârșit

Și-a amintit că nici o cinste
Lui Mardoheu, nu i-a făcut
Și bucuros și-a pus în minte
Ca să îl facă cunoscut

L-a întrebat chiar pe Haman
Cum se cinstește un om de bine?
El, a uitat de al său dușman
Crezând că-i vorba, despre sine

Credea că lui îi e sortită
Această cinste minunată
Și cu vorbă meșteșugită
Și-a spus părerea lui, de îndată

Omul, să fie îmbrăcat
Cu haină scumpă, împărătească
Pe un cal mândru încălecat
Toți din cetate, să-l cunoască

Mult împăratul s-a gândit
La toate ce Haman i-a spus
Apoi îndată a poruncit
Ca Mardoheu să fie adus

Iar pe Haman la însărcinat
Să facă așa precum a spus
Pe Mardoheu l-a îmbrăcat
Pe cal împărătesc, l-a pus

Pe acel ce îl ura de moarte
Pe neînsemnatul, Mardoheu
Cinste i-a dat cum nu se poate
Cum i-a spus împăratul său

După plimbarea prin cetate
Iudeul, la poartă s-a întors
Haman avea ciuda pe toate
Era mâhnit, cum n-a mai fost... .


va urma

Câmpia Turzii, 26 decembrie 2011