De fapt ce sunt eu,
Şi încă voi mai fi,
Până la capătul drumului meu?
Sunt doar rescrierea unui grafem
Din Alfabetul Divin,
Pe încă un sul de pergament.
Strivit între celelalte litere – surori,
Daletul meu geme şi se zvârcoleşte
Până când pergamentul,
Calm şi liniştit,
Îi absoarbe toată zbaterea
Ţintuindu-l în materia sa.

Şi-abia aşa,
Răstignită dar împlinită,
Constrânsă dar liberă,
Litera eponimă
Începe să aştearnă,
Pe unicul ei G l i l,
O tăcută şi împăcată cu sine Istorie.

( Bucureşti, Iulie – 2011; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )