O mamă se ruga întruna
Să-și vadă fiul pocăit
Cînd el schimba haina cea bună
Pe portul lumii învechit

Plîngea, și se ruga mereu
Căci îl vedea cum se destramă
Se depărta de Dumnezeu
Dar ea-l iubea sărmana mamă

Stătea în post și în spărtură
Pentru al ei iubit odor
Voia să-l știe-acea făptură
Al Tatălui supus fecior

O viață a crezut bătrîna
Căci fiul ei se va căi
Și ocrotit va fi de Mîna
Ce sus pe cruce-a biruit

Au trecut ani, a-mbătrînit
Dar bieata mamă încă crede
Că fiul ei, ce la iubit
Se va căi, nu se va pierde

Sa stins sărmana de durere
Și sufletu-i sa înălțat acasă
Al său fecior azi în tăcere
Se uită cum mama îl lasă

Pe față lacrimile-i curg
Și în genunchi, în fața mamei
Iertare-și cere, că-n amurg
Și-a petrecut degeaba anii

A înțeles că a lui mamă
A vrut tot timpul să-l păzească
De cel, ce-n inimi pune teamă
Și drumul să îl rătăcească

Dar mulțumiri să-i fie-aduse
Lui Dumnezeu, ce-a ascultat
El rugaciunile mamei supuse
Caci fiul ei azi e salvat

***
Voi fiilor să ascultați
Cînd mama voatră se închină
Voi lîngă ea să-ngenunchiați
Urmînd a mamei cale bună.

Amin!