Şi dacă n-aş fi fost pus...

Şi dacă n-aş fi fost pus Doamne, de o parte
De la-nceput, din vârsta-n frageda-mi pruncie,
De-a curmeziş acestei lumi, c-o altă copilărie,
Atunci, în arătarea harului, n-aş fi avut parte
De mântuirea, ce-ai adus-o-n Jertfa-Ţi mare
Sus la Calvar, pe lemnul crucii, întru salvare!

Şi dacă n-ai fi vrut Doamne, să gust durerea,
Să cunosc ce-i suferinţa, şi amarul prin trăire
În viaţa-mi zilnică, lipsit de clipele de fericire,
Atunci, poate n-aş fi simţit, ce-i mângâierea,
Adusă de Cuvântul Sfânt în ceas de încercare,
Şi să-nţeleg că toate sunt în grija-Ţi iubitoare!

Şi dacă n-ai fi avut în plan privind a mea fiinţă,
Şi existenţa ei pe-acest pământ, ce-mpotrviri
Mi-au ripostat curgând, să-mi dea nedumeriri,
Atunci, poate n-aş fi preţuit marea făgăduinţă,
Că după viaţa aceasta efemeră va fi o veşnicie,
La bază având Iubirea, cu-a ei vitală armonie!

Şi dacă-n Providenţa sacră, prins eşti-n mister
Pe care omul nu-l cunoaşte, spre norocul său,
Căci ar cade-n desnădejde, ispitit şi de cel rău,
Poate că n-aş fi înţeles, bucuria sfântă din cer,
Prin Planul cel de mântuire, realizat prin Hristos,
Că-I pot fi o jertfă vie, sfântă, şi de bun miros!

Flavius Laurian Duverna
28 decembrie 2011