Iosif este vândut de frații săi
Genesa cap. 37

Un tânăr mic și neînsemnat
Oile tatălui, păștea
Urât și desconsiderat
De frații lui vitregi, era

Dar tatăl nespus îl iubea
La bătrânețe l-a făcut
O haină pestriță, avea
Frații pe Iosif, l-au urât

Dar iată că un vis visează
La cei dragi le istorisește
Frații cei mari se întristează
Ei, ca un rău îl socotește

Și visul îl interpretează
Cum ei, lui i s-ar închina
Ei vorbe grele îi adresează
Ura, mai mult în ei creștea

Înspre Sihem pornesc c-o turmă
Frații cei mari la pășunat
Iar Iosif e trimis la urmă
Să afle, unde ei au stat

Chiar la Datan el îi găsește
Dar, frații lui s-au sfătuit
Pe cel ce visuri făurește
Să-l vadă mort, au plănuit

Și într-o groapă să-l arunce
Să piară cu visele lui
Acasă să nu poată ajunge
Vești să-i mai ducă tatălui

Apoi, din nou se răzgândesc
Și la ismaeliți îl vând
Ei, sicli douăzeci primesc
Pe veci scapă, de a lui gând

Un țap apoi au omorât
Acasă când ei s-au întors
Lui Iacov, i-au spus c-a pierit
Să-l mai aștepte, n-are rost

Amarnic Iacov îl jelește
Și zile-n șir, fecioru-și plânge
Durerea nu își potolește
A lui haine, la piept le strânge

Apoi el hainele și-a rupt
Cu sac, coapsele și-a învelit
Căci sufletul, mult l-a durut
Pentru Iosif, căci a pierit

Dar fiul sau, mort nu era
Ismaeliții l-au vândut
La Potifar, la curtea sa
El, slujitor a fost făcut.

va urma