Mă-ntorc Isus cu mulţumire
’Naintea Ta sfios, tăcut,
Că-n nepătrunsa Ta iubire
Mi-ai dat belşug de fericire
Şi-n anul care a trecut.

Au fost dureri, necaz, suspine,
Atâtea grele stări au fost...
Dar Tu Isus ai stat cu mine
Şi-am înţeles apoi mai bine
Că toate au avut un rost.

Au fost şi bucurii frumoase
Ce nu le pot uita vreodat’;
Atâtea clipe glorioase
Prin harul tău bogat Hristoase
Fără măsură Tu mi-ai dat.

Da, mai presus de-a mea gândire
Te-ai implicat în viaţa mea
Şi-n drumul meu spre fericire
Mi-ai dat în toate împlinire,
În minunata voie-a Ta.

Cum aş putea vreodată oare
Deplin, Isus, să-Ţi mulţumesc
Că-n nesfârşita-Ţi îndurare
M-ai ridicat, mi-ai dat iertare,
Să pot ’nainte să păşesc?

Eşti minunat al meu Părinte!
Te laud Tată, Te slăvesc!
Cu Tine merg spre cer ’nainte
Şi zi de zi c-un dor fierbinte
Mai mult, mai tare TE IUBESC.

30.12.2011