Mantaua din Şinear

Cu capetele-acoperite cu ţărînă şi proşternuţi în faţă la chivot
Plîngeau bătrînii lui Israel şi se rugau la Domnul Savaot.
Alăturea de ei,cu plîns durut şi greu
Iosua îl întreba pe bunul Dumnezeu:

-“De ce-am trecut Iordanul,de ce-am căzut în luptă?
De ce a Ta putere a rămas nevăzută?
Şi ce se va-ntîmpla cu Slava Ta cea mare?
Căci biruiţi sîntem şi slabi în încercare.”

Din cerurile-nalte Iehova i-a răspuns:
-“Israel e de vină şi-al său păcat ascuns.
Căci mîna şi-au întins spre ceea ce-i spurcat
Şi legămîntul Meu ei l-au făcut uitat.

Există în Israel un om-n a lui oştire
Care-a furat un lucru ce-i dat spre nimicire.
Să mergi şi s-arunci sorţul ca să îţi şterg ocara.
Ucis să fie hoţul şi voi izbăvi ţara.”

În zorii dimineţii-cînd treji nu-s încă toţi-
A sunat trîmbiţa.Se aruncă azi la sorţi,
Şi cel ce a călcat porunca cea divină
Va fi descoperit şi prefăcut în tină.

Lucrarea e făcută,nimic nu este-n van.
Şi cade sorţu-n Iuda,în casa lui Acan.
Căci Dumnezeu e drept-nu poate fi-nşelat.
Şi furtul pe ascuns la El este păcat.

Hoţul neprins de oameni îl prinde Dumnezeu.
Comoara ce-i ascunsă nu stă aşa mereu.
Şi faptele murdare şi viaţa în minciună
Le scoate Dumnezeu pe tóate la lumină.

În valea tulburării s-a făcut judecata.
Acolo la Acor primi Acan răsplata
Pentru-o manta frumoasă adusă din Egipt,
Şi pentru două sute(200) de sicli de argint.

Ucis a fost cu pietre şi ars şi blestemat.
Iar aurul şi argintul pe toate le-a lăsat.
Şin-n agonia morţii cu glas slăbit şi rar
Si-a spus ultimul gînd:”-Mantaua mea frumoasă,
Manta din Şinear.”


Gabriel Munteanu 1
Ontinyent-Spania domingo, 01 de enero de 2012