Cuvânt neînţeles aici. În fire
nu sunt expresii a-l destăinui,
Oricâte muze vor da tălmăcire,
Nimeni n-ar înţelege ce-i ” iubire ”
Şi mai ales ce-nseamnă ” a iubi “.

În lumea-ntreagă poţi să-i cauţi refrenul,
Pe-această temă vorbele-s sumare,
Iubirii nu îi afli gama nici catrenul,
De peste vremuri dă ecou Edenul
Şi dorurile vieţii viitoare.

“Iubire” şi-”a iubi” cuvinte pentru lumea nouă,
Ce prin credinţă o vom moşteni,
Din taina lor vă-mpărtăşesc azi, vouă.
Primiţi-le prin binecuvântare pe-amândouă,
Iubiţi iubirea! Trăiţi spre-a iubi!

Şi veţi avea cuvinte potrivite
către-ndoielile ce le veţi întâlni.
Când unul spune celuilalt “Iubito!” şi “Iubite!”
Se vor deschide porţi înzăbrelite,
Chiar din toiag migdale vor ieşi.

Cuvântul tainic vă va fi umbrelă,
Pe soare, printre picurii de ploi,
Păstraţi iubirea, pune-ţi-o ca velă,
Iar barca vieţii se transformă în nacelă,
Făcând plutirea, zbor peste nevoi.

De învăţaţi ce-nseamnă ” a iubi ”
Aveţi şi drept deplin la fericire,
Numai iubind vă veţi învrednici
clipele vieţii ce le veţi trăi,
Iubirea vă dă şi copii şi moştenire.

Trăiţi iubirea, nu vă fie teamă
s-o preţuiţi, chiar dacă-i o poruncă,
Daţi-i în casă locul cel de seamă,
Ce Domnul va uni, nu, nimeni nu destramă,
Iubirea cheamă, da, iubirea nu aruncă.

Credeţi iubirea şi iubiţi credinţa,
Ce sfinţilor le-a fost încredinţată,
Iar lângă ele puneţi năzuinţa,
Trei puncte cardinale ce dau referinţa
spre căsnicia binecuvântată.

Nu vă doresc: turme, grânare, vin,
Nici împliniri fireşti, renume, sănătate,
Vă las numai Iubirea. E mult? E puţin?
Având Iubirea pe dedeasupra vin
Şi trecătoarele şi veşnicele toate.

Puneţi acoperiş iubirea, fundament,
Pereţi şi scări în al vostru cămin,
Nu adăugaţi nimic adiacent,
Doar Dumnezeu rămână-n voi prezent
“Iubire” şi-”a iubi “.