Strigat din camaruta
Din nou cer har si indurare
Smerit la poala crucii Tale
Si las privirea in pamant
L-am intristat pe Cel Preasfant
...Sfant in veci Doamne Tu esti
De pacat ne izbavesti
Hainele le curatesti
Si cu sange ne sfintesti
De iertat nu obosesti
Caci mila Ta tine in veci
Nu am fi azi nici macar tina
De nu ai fi avut Tu nemarginita mila
Se lasa noaptea Doamne si gemem pana in zori
Strabatuti pana in suflet de al vinei fiori
Si n-avem credinta sa cerem iertare
Caci pentru noi pacatul nostru-i prea mare
Ne resemnam cu gandul la pedeapsa
Sa usuram vina ce ne apasa
Ne inecam remuscarea prin fapte bune
Crezand naiv ca are sa Te imbune
Dar n-are efect caci inca mai doare
Agonizam de durere si de disperare
Strigam cu toata fiinta,cat putem de tare
Mai rosteste odata:"iertare,iertare"
Oh,de as tine in minte mereu aceste suferinte
Sa le retraiesc in cuget cand ispita vine
Cumva sa ma tina sa cad din lumina
Cumva sa ma faca sa nu mai fiu tina
Ori gandul ca Tu ai suferit cumplit pentru mine
Sa aibe putere curat a ma tine?
Calvatul tau groaznic,agonia pe cruce
Sa-mi dea azi putere povoara a-mi duce?
Mi-as plati singur vina atarnat pe o cruce
Dar apa murdara pata n-o duce
Doar Cel fara vina poate da iertare
Doar Cel din lumina da vindecare
...Sunt prabusit si inca Te astept
Si inima-mi ia foc incet incet
Cerul imi e inchis si intunecat
Sper ca in mila Ta nu m-ai uitat!
Poezia a fost scrisa noaptea,in umilele mele meditatii...