Noi am plecat spre-un loc de pace,
Unde Hristos e Împărat,
Şi nimeni nu ne mai desface
De dorul Cerului curat.

Visăm deja Ierusalimul,
Cu străzile lui de cristal,
Acolo noi avem căminul,
La Râul vieţii, lângă mal.

Când vestea bună a Scripturii
Cerul splendíd ni l-a pictat,
Am părăsit bârlogul urii,
Cu destinaţia: Palat !

Urcăm spre culmi tot mai frumoase,
Urcăm spre munţii cei senini;
Din negurile furtunoase
Către Cetatea de lumini.

Şi-atunci când noaptea ne cuprinde
Cu bunda neagră în strâmtori,
Lumina ţării ne aprinde
Luceferii strălucitori.

Purtăm în inimă făclia
Iubirii pentru Cel mai drag,
Cel ce ne-a dezlegat robia,
Şi ţine-n mâini al Său toiag.

Isuse, Tu ne-ai dat un Nume
Şi ai turnat în noi un vis,
Cum alte vise nu-s pe lume,
De-a fi cu Tine-n Paradis.

Ne-ai scos din poftele deşarte,
Ne-ai smuls din aspri mărăcini,
Să nu mai fim robiţi de moarte,
Să fim ai slavei pelerini.

Da, suntem pelerini pe lume,
Pribegi, hoinari, doar călători;
Dar unde mergem noi anume
Sunt deja moştenitori.

O, glorie şi preamărire —
Isuse, mare-i slava Ta!
Tu ne-ai chemat la nemurire,
Şi-n veci de veci Te vom urma!