Domnul meu
Privesc cerul înstelat
Și-o mireasmă mă-nconjoară,
Spre cer gândul mi-a zburat
Și deodată în inimioară
Cerul însuși mi-a intrat.
Îngerașii mă alintă
Și mă plimbă printre stele,
Stelele parcă îmi cântă
Despre-a Domnului mărire
Și puterea-I infinită,
Raze blânde mă răsfață
Din a lunii strălucire
Mângâindu-mă pe față,
Și a Domnului iubire
Mă cuprinde și mă înalță...
Bucuria mea-i mai mare
Ca întinsul cerurilor,
Căci de mine grijă are
Însuși Domnul domnilor
Și în mâna Lui mă ține
Până în vecii vecilor.
06/01/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)
La această poezie am fost inspirat de gândurile fiicei mele Naomi, care are vârsta de 12 ani.
Mila, harul, îndurarea, dragostea şi bunăstarea să se reverse din abundenţă peste voi.
Ce minunat e atunci când poți să te bucuri, să admiri ceea ce-a făcut Dumnezeu, și mai mult, când poți fi recunoscător pentru purtarea Lui de grijă.
Dumnezeu să vă dea pacea Sa!