Urgiile
Exod cap. 7

Din nou, Moise a insistat
Poporul liber ca să plece
Dar Faraon l-a refuzat
Peste ce el a spus, nu trece

Atunci Domnul s-a supărat
Prima urgie a trimis-o
Apa în sânge s-a schimbat
Și întreaga viață a distrus-o

Iar apa era numai sânge
Și țara era însetată
Poporul caută și plânge
Dorește să găsească apă

Dar inima-i era împietrită
De Dumnezeu, nu asculta
Și țara iar a fost lovită
De broaștele ce mișunau

De broaște, totul s-a umplut
Pe drum, în ape și în casă
De scârbă ei n-au mai putut
Și-au spus că pe evrei îi lasă

Faraon se încăpățâna
Când de toate era scăpat
Promisiunea nu-și ținea
Și ce a spus, era uitat


Pedepsele continuau
Și Moise cu toiagul său
Păduchii tot acopereau
Era din ce în ce mai rău

Apoi a dat musca câinească
Peste popor și țara sa
Ca Faraon să hotărască
Să facă tot ce Domnul vrea

Vite de ciuma a umplut
Și turmele le-a nimicit,
Dar Faraon tot nu a vrut
Și Domnului, nu s-a smerit

El chiar deloc nu a cedat
Și Domnul iar s-a mâniat
Moise cenușă a a luat
Și înspre cer a aruncat

Cenușa bube s-a făcut
Pe oameni rău i-a chinuit
Cu toți de bube s-au umplut
Multă durere, au suferit

Dar Faraon se împietrește
De Domnul nu vrea să asculte
Piatra și grindina pornește
Iar pagubele-s tot mai multe.

va urma