CE BINE TE-NGRIJEŞTI DE NOI!

Ce bine Te-ngrijeşti de noi
Stăpân ce n-are-asemănare!
Când vine groaznicul puhoi
Numai în Tine e scăpare.

Ne scoţi din valul furios
Ce a venit pe ne-aşteptate
Şi-apoi cu gestul Tău duios
Aşezi în noi seninătate.

De câte ori ne-am poticnit
Pe-acest traseu cu-atâta tină
La noi, cu drag, ai revenit
Să pui în suflete Lumină.

În fiecare zi – în zori
Simţim candoarea-Ţi captivantă
Apoi privim cu drag spre flori
Şi ştim că viaţa-i importantă.

Veghezi să nu ne rătăcim
Prin vreun hăţiş din depărtare
Şi-aşa, voioşi, călătorim
Spre Patria nemuritoare.

Ne dai curaj în încercări
Să le purtăm cu demnitate
Când demoni vin cu întristări
I-alungi să fugă-n văi uscate.

Cuvinte nu sunt îndeajuns
Să exprimăm ce mult îţi pasă
Când ne rugăm ne dai răspuns
Şi-i risipită ceaţa groasă.

Când ne lovim şi sângerăm
Cuvântul Tău balsam ne-aduce
Şi tot în haru-Ţi ne culcăm
Ca el nimic nu e mai dulce.

Ce bine Te-ngrijeşti de noi
Stăpâne, Creator şi Tată!
Ne-ai dat viaţa de apoi
Şi-o stare binecuvântată.

George Cornici/ 2 Ianuarie, 2012