Spre zările albastre, se tot înalţă gândul meu
Mai sus de orice astre doresc să zbor cândva şi eu
Visez mereu la măreţia trupului de slavă
Prin ochii minţii clădesc trasee fără de popas
O, Doamne sfinte, mă întreb: cât oare a mai rămas?
Şi vreau să văd cum îngerii cu faţa blândă-Ţi cântă
Dureri acolo n-or mai fi - doar bucurie multă!
Poporul sfânt, răscumpărat, la pieptu-Ţi odihneşte
În glorie va fi-mbrăcat, sublim Te proslăveşte
Doamne, în mine oare, dorul, cât mai clocoteşte?
Slăvit să fie Domnul pentru fiecare dorinţă turnată în noi!
Fii binecuvântată şi la mai multe.
Cu multă preţuire.
fiţi binecuvântaţi, căci minunată familie mi-a dat Domnul