Un dor...

Un dor de patria cerească
Cu-ale ei plaiuri minunate,
Sufletu-mi face să crească
Inima-mi să se întărească,
Prin rostiri clare anunţate.

Lucruri mari, ne-nchipuite
Cum numai Creatorul ştie,
În planu-I sunt pregătite
De-a fi-admirate şi trăite
În pacea vieţii-n veşnicie.

Şi-acolo păsări, mii de mii
Vor intona în imnuri sfinte,
Cântări solemne-n melodii
Ca-n cele mai dulci simfonii
Spre slava Bunului Părinte.

Astfel, când pământul nou
Îşi va găsi, marea-mplinire,
Din pea-naltul sfânt platou
Prin Univers doar un ecou
Va străbătea de mulţumire.

Va fi atunci dulce-armonie
Între Cel Sfânt şi Creator,
Şi lumea care, în bucurie,
În prea sublima-i veşnicie
Îl va slăvi, -n cântări de cor.

Flavius Laurian Duverna
09 ianuarie 2012